Răvaș din lumea cărților

Poți pătrunde în lumea mea prin plăcerea de a citi? Crezi că mă cunoști? Poate-mi știi doar părinții, familia mea adoptivă și fratele meu mai mic. Eu te cunosc însă, ești ca și mine! Ai o sete nestăvilită de cunoaștere. Iubești cărțile! Ai strania senzație că o cunoști pe Liesel Meminger, dar oare îmi cunoști secretul?

Când deschid o carte, cuvintele-mi par a fi niște fluturi ce zboară dintr-o colivie închisă de negura neștiinței… În fiecare zi mă-ntreb: de ce stau închiși când pot zbura liberi? Poate că le e frică, deoarece viața lor e atât de scurtă. Doar de o zi… Ce nu știu fluturii este că aceeași măsură de timp o au și oamenii. Trăiesc cât o clipire de ochi. Tot ce contează însă este cât de frumos și intens trăiești acea clipire. Iar dacă amprenta bucuriei tale de a trăi rămâne adânc întipărită în sufletele celor din jur, ei vor trăi veșnic.

Prin fiecare filă întoarsă, trăiesc revelația de a descoperi lumea miraculoasă pe care cărțile o creează în jurul lor și în care pot pătrunde prin plăcerea de a citi. Prin jocul lor frenetic de cuvinte, îmi găsesc alinarea și izvorul de energie ce-mi hrănește sufletul cu adevărurile inimii. Acolo, mă simt liberă, iar timpul nu pare a fi cuantificabil. Nu există nici războaie, nici suferință, nici durere.

Ar fi atât de frumos să văd oamenii conștienți de puterea cărților de a trezi sentimentul umanității într-o lume mercantilă! Ar fi atât de frumos să înțelegem pe deplin sensul lumii cu ajutorul cărților, înlăturând  orice obstacol prin care omenirea trece! Însă există și oameni ce nu le cunosc adevărata valoare! Mutilați sufletește de cruzimea războiului, ei incendiază biblioteci întregi, fără nicio strângere de inimă. În fața nedreptății de a arunca o națiune în întunericul rece al necunoașterii, cărțile nu ripostează. Ele știu că dacă un singur om le-a atins aripile cuvintelor cu privirea, menirea lor pe acest pământ a fost îndeplinită.

markus-zusak-hotul-de-carti-1

Am încercat să le salvez din foc prin iubirea mea pentru cărți! Mulți au numit isprava mea Hoțul de cărți. Am săpat adânc cu mâinile tremurânde în cenușa hulpavă a ignoranței și am salvat  dovezi de înțelepciune, ce ne oferă ascunsă între două coperți, șansa de a descoperi cine suntem cu adevărat și șansa de a alege valorile ce ne reprezintă în viață.

Cu Micul prinț, de Antoine de Saint Exupery am explorat, am râs, am plâns, dar cel mai mult m-a ajutat să înțeleg că există și alți oameni ce au cunoscut momente dificile în viață. Am învățat să visez și să-i las imaginației libertatea de a zbura fără limite în gândire. Am conștientizat valoarea absolută a cuvântului prietenie și cât de importantă este valența sa pentru a fi pe deplin fericit! Am dobândit o nouă viziune asupra vieții: de a vedea dincolo de limite cu ajutorul inimii.

 antoine-de-saint-exupery-micul-print-1

Tess D’Urberville de Thomas Hardy mi-a păstrat sufletul curat și neîntinat de ghearele flămânde ale războiului. Mi-a îmbogățit universul gândirii, demonstrându-mi că frumusețea unei femei constă în grija față de cei din jurul ei, în curajul de care dă dovadă în a înfrunta greutățile vieții, voința și puterea de sacrificiu pentru cei pe care îi iubești. Sunt valori incomensurabile fără de care lumea în care trăiești tu și eu, ar fi asemeni unei păduri milenare private de oxigenul iubirii.

Thomas Hardy Tess D'uberville

Lacrimile îmi curg pe obraji, în timp ce privirea-mi caută cu nesaț printre dărâmăturile zidurilor, ce au fost azi noapte bombardate de către naziști. Caut frânturi de speranță în care oamenii să descopere iubirea de semeni. Iubirea de frumos. Iubirea de viață. Odată descoperite aceste bogății, nu le ține doar pentru tine, ci dăruiește-le necondiționat și celorlalți! Așa cum te pricepi tu! Le poți așterne rând cu rând și le poți împărtăși tuturor sub forma unor comori neprețuite în timp numite cărți.

Ele nu vor muri niciodată. Vor trăi în inimile noastre prin fiecare cuvânt citit în lumina obscură a lumânărilor, sub straja lunii. Iar eu promit că le voi salva în sufletul meu și le voi proteja de războiul rece și nemilos și le voi transmite mai departe. Totul se întâmplă cu un scop, dar trebuie să răzbești dacă vrei să învingi nedreptățile vieții, să te autodepășești și să-ți descoperi cu adevărat vocația. Am învățat acest lucru de la Gabriel Garcia Marquez din minunata sa A trăi pentru a-ți povesti viața.

gabriel-garcia-marquez-a-trai-pentru-a-ti-povesti-viata-1

Secretul unei vieți perfecte nu este cunoscut de nimeni, dar poate că adevărul neștiut se lasă descoperit în inima ta dincolo de coperta fiecărei cărți. Tu doar încearcă să-l găsești!

Acum ești părtașul secretului meu. Ți-l dăruiesc ție, iubitorule de cărți. Am încredere că în mâinile tale va fi în siguranță! Eu mai rămân un pic aici. Mai sunt mulți fluturi de salvat.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017- proba: Transformă-ți personajul preferat în cititor

sigla-rao-jpg

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s